Ziua de odihna

Ca de obicei, dupa o seara lunga si demna de tinut minte(si asta e ceva rar in cartea mea , avand in vedere ca sunt arogant de pretentios cu amintirile mele) nu iti aduci aminte tot. Cel putin nu din prima; rand pe rand, putin cate putin. Si ce putea fi mai bine de atat pentru o duminica, pana la urma? Un film sau comentariu la film (comedie preferabil) si, optional, o sticla de ceva (orice, mai putin apa). Las glumele deoparte si nu mai arunc cacaturi pe inca o postare, nu la vreo cerere, ci datorita lipsei de chef si ma intind. De ce? Fiindca noi toti cei aflati in situatia mea avem prilejul de a sta linistiti pe cand colegii de camin plecati acasa de vineri se intorc cu trenul si cu cheful ala nebun de duminica seara.

Si ca tot veni vorba, in timp ce te intorci de la Gara de Nord si poate alegi sa folosesti intrarea exterioara catre metrou sau poate stai prin zona, aminteste-ti sa-i saluti pe tiganii care stau la usa si recicleaza materie prima fiindca si ei participa la a-ti aduce aminte ca tot mai bine e acasa, locul pe care l-ai parasit. Si poate cand ajungi pe la Poenaru, dai de vreun bucurestean cu obiceiuri ciudate care inteapa lumea cu ace si spune ca-i bolnav si daca patesti asta, asigura-te ca ii arzi vreo doi pumni de bine te-am gasit, fiindca intr-un final, fara asemenea ciudati viata ar fi asa monotona.

Seara de duminica, nu stiu despre voi, insa eu o voi petrece in stil clasic, la un joc de poker si o cana de cola si ceva durere in fund pentru ziua de maine. Fiindca pana la urma mai bine faci asa cum ti se scoala si daca nu ti se scoala, ramai la cartile cu vampiri si dragostea virgina.

Noapte buna, oameni, ne auzim si maine!